Interviu Daniela Popescu - Asociația Interculturală Româno- Elenă Dacia din Atena
 
1.    De când si de unde ați plecat din România? Unde locuiți acum și cu ce vă ocupați? – scurtă prezentare
 
Mă numesc Daniela Popescu, absolvent al Liceului Pedagogic, al Facultății  de Contabilitate și Finanțe,  licențiat în Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar și abosolvent al Masterului în Management Educațional.
Lăsând în urmă o carieră didactică de dascăl, în 2003 am ales să-mi urmez soțul și m-am stabilit în Grecia, care între timp a devenit a doua mea casă. 
În Grecia,  în acest moment  lucrez la o firmă  elenă cu legături în România, care se ocupă cu crearea de jucării și jocuri educaționale , care spun povești, poezii, vorbesc românește, iar în multe dintre acestea se regăsește vocea mea.
 Pe lângă asta, mă ocup cu predarea limbii române copiilor români din Republica Elenă,  grecilor care vor să studieze în România sau celor care doresc să deschidă o afacere la noi.
 
2.    Cu ce sfaturi ați plecat de acasă (de la familie, prieteni, școală, comunitate) și în ce măsură v-au ajutat pe parcursul vieții? Le-ați transmis mai departe? Dacă ne puteți da un exemplu.
 
Pe tot parcursul formării mele, până am plecat de acasă, am ținut cont de fiecare dată de sfaturile părinților mei. Provin dintr-o familie de intelectuali, unde am fost învățată că nimic nu se  realizează  fără o educație aleasă, corectitudine, perseverență, comunicare și răbdare. Toate acestea m-au ghidat în viață și m-au făcut să lupt pentru idealurile mele și cred că, în mare parte, am reușit. Cu siguranță că le-am transmis mai departe celor care au fost alături de mine aceste valori,  așa cum și eu am învățat multe lucruri de la persoanele de la care mi-am dorit să învăț, pentru că nimeni nu se naște învățat.
 
3.    Ce valori v-au ghidat până acum în viață?
 
Cinstea, omenia, bunul simț și comunicarea cu ceilalți sunt  valori care m-au ghidat în viață și care vor continua să mă ghideze.  Familia mea, persoanele dragi care-mi sunt alături și care mă sprijină la nevoie în luarea deciziilor,  sunt cele mai frumoase daruri  de care mă bucur zi de zi.
 
4.    Ce tradiții păstrați în familie/comunitate? Aveți vreo sărbătoare românească preferată?
 
Păstrăm în casă toate tradițiile românești, pentru că noi trăim, vorbim și simțim românește. Din 2010 sunt integrată în comunitatea românească din Grecia, iar din 2016 am fondat și conduc cu mare drag Asociația Interculturală Româno- Elenă Dacia din Atena.
 În cadrul acesteia funcționează proiectul Școala De Limba Română, Cultură și Civilizație Dacia, care este sprijinit din anul 2017 de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Noi suntem o mică Românie… Ne simțim ca acasă și trăim din plin orice sărbătoare românească.
 
5.    V-ați implicat în activitatea comunității românești din țara în care locuiți acum, cum? Sau dacă nu, de ce?
 
Din 2016, de când conduc Asociația Dacia, m-am implicat activ în tot felul de colaborări cu  diferite autorități elene, primării, organizații, unde am promovat prin diverse acțiuni comune România, valorile culturale românești, muzica, dansul, portul tradițional românesc.
 
6.    Ați cerut vreodată ajutorul acestei comunităti și în ce măsură v-a ajutat?
 
De câte ori a fost nevoie, autoritățile locale au  răspuns prompt la toate cerințele noastre. O colaborare deosebită o avem cu Primăria Atenei, Primăria din Acharnes, dar și primăria orașului Arta.
 
7.    Cum v-ați acomodat în țara in care locuiți acum? Care a fost cel mai important obstacol și ce v-a ajutat să-l depășiți?
 
 M-am acomodat, mai greu a fost începutul, pentru că nu este deloc ușor să o iei de la zero într-o țară nouă, căreia nu-i cunoști limba, oamenii, obiceiurile. Treptat, am reușit să mă integrez, am învățat limba greacă, iar acum Grecia simt că este a doua mea casă, este o țară adoptivă care nu mi-a pus piedici. Toate lucrurile bune, frumoase, apreciate, se obțin mai greu. Trebuie să muncești ca să le ai, iar eu consider că lucrurile pe care le-am obținut mai greu, au avut parte de  obstacole… A trebuit să dovedesc că pot să le obțin! Un exemplu este cetățenia elenă, pentru care am început procedurile în 2015 și am obținut-o în 2022. După exact 20 de ani petrecuți în această frumoasă și minunată țară.
 
8.    Care ar fi cea mai mare diferență culturală pe care ați sesizat-o?
 
Grecia se aseamănă foarte mult cu România. Oamenii sunt la fel de calzi, primitori și săritori. Cred că grecii știu să trăiască mai bine. Pentru ei contează mai mult să se relaxeze, să se distreze, decât să strângă avere, așa cum este mentalitatea noastră, a românilor.
 
9.    Ce vă încarcă cu bucurie, energie, vă motivează să mergeti mai departe pe drumul pe care l-ați ales?
 
  Multe lucruri mă încarcă cu bucurie. În primul rând reușitele băiatului meu și faptul că am o familie minunată care mă susține.
Însă, o bucurie imensă o am de fiecare dată când sunt alături de elevii mei de la Școala de Limba română, Cultură și Civilizație Dacia. Iubesc copiii, ador meseria de dascăl, pe care o realizez cu multă pasiune și dăruire. Și copiii simt asta… Iar ei mă complimentează cu: Doamna, te iubesc! Și eu îi iubesc  și mă bucur că, împreună cu echipa mea, am reușit să păstrăm viu spiritul identitar românesc departe de granițele țării și să insuflăm tuturor copiilor care participă la cursuri, dar și părinților totodată, dorința de cunoaștere a limbii române, de păstrare a legăturilor cu tot ce este românesc! Sunt mândră de elevii mei, dar și de părinții care se implică și își îndrumă copiii spre noi. Le mulțumesc pentru încredere!
 
10.    Cum păstrați legătura cu România/ cu familia & prietenii din România?
 
Chiar dacă locuiesc în Grecia, eu mă simt ca acasă aici… Sunt într-o legătură permanentă  cu familia din țară, de acasă, ca printr-o punte pe care trec de fiecare dată când mi se face dor… Comunicăm, vizitez țara de cel puțin cinci ori pe an, de asemenea, noi vorbim în casă românește, iar la cursurile Școlii Dacia vorbun zilnic în română și gătesc mâncarea noastră tradițională.
 
11.    Vă gândiți să vă mai întoarceți în țară? Da sau nu – de ce?
 
Băiatul meu anul acesta termină liceul în Grecia și vrea să urmeze cursurile unei facultăți din România. Dacă va fi admis, va merge în țară… Apoi, nu se știe, deocamdată nu am gânduri de plecare, vreau să duc mai departe ceea ce am început aici, la Școala Dacia.
12. Când vă gândiți la România ce cuvânt/expresie vă vine prima dată în minte care să concentreze toate emoțiile și sentimentele dumnevoastră?
Noi suntem români! O expresie pe care trebuie să o simțim și să o trăim cu toții în adâncul sufletului nostru. În România sau peste hotare, îmi doresc ca sentimentul de românism să fie înrădăcinat în inimile tuturor. Să fim mândri că suntem români, să promovăm cu mândrie valorile noastre naționale, cultura, tradițiile, portul românesc, iar graiul nostru cel dulce ca mierea, să nu-l lăsăm să se piardă în kilometri distanță de țara noastră dragă și frumoasă, România!